Trei ani de zile am fost foarte rezervata in ceea ce priveste parul meu. I-a prins extraordinar de bine aceasta pauza de vopsit, cu tuns regulat cel putin la varfuri. Singura excentricitate a fost sa-mi fac breton de cateva ori.
Unele intamplari in viata mea m-au facut sa-mi doresc din tot sufletul sa schimb ceva, pe toate planurile.
Ca sa ne intelegem, pentru mine o coafura atat de radicala transmite o stare, momentul in care a fost aleasa este de cele mai multe ori momentul in care intr-adevar are loc o schimbare majora, momentul in care decizi sa spui-punct si de la capat.
Pentru mine a fost un astfel de moment. Nu ma mai simteam bine cu mine, nu ma mai simteam bine cu niste oameni in viata mea. Si asa am descis, super spontan(in timp ce conduceam spre casa) ca e cazul sa fac niste schimbari.
Recunosc, teama sa dau gres, teama ca nu o sa iasa cum trebuie si ideea ca daca doamne fereste se intampla nu am multe variante sa salvez situatia, teama ca nu o sa mi se potriveasca era mare. Foarte mare. La fel ca si gandul: ce vor spune colegii tai, partenerii de afaceri? Ai sedinte importante in viitorul apropiat, ce reactii o sa starnesti? Si tot pentru prima data, cum a fost rostita intrebarea, a venit si raspunsul prompt si raspicat: de cand te intereseaza ce spun ceilalti?
Sigur ca ma intereseaza ce spun ceilalti, dar dorinta de a schimba a fost evident mult mai mare.
Ajunsa in salon, nu prea mai era loc de dat inapoi. Nu m-a dat inapoi nici macar expresia initiala destul de sceptica a frizeritei, nici momentul in care si-a mai adus cateva colege. Au inceput cerintele, aici vreau asa, aici asa, in spate doua suvite, le vreau mai groase, bretonul sa fie blond. Simteam ca le lasa nervii, simteam ca imi e din ce in ce mai teama ca o sa iasa prost, dar ele au ramas foarte profi, foarte sigure pe ele. Cred ca asta a fost cel mai important, sa le vad ca-si asuma ideea unei cerinte mai complicate si ca nu renunta sau ca nu incearca sa ma convinga sa facem niste abateri, care poate lor le-ar fi usurat munca.
Rezultatul a fost mult peste astepatarile mele. Chit ca mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu mine, parca niciodata nu m-am simtit atat de bine in pielea mea si da, schimbarea asta mi se potriveste manusa. Cum ma simt asa? Iesita din comun (clar, o astfel de coafura iese din tipar. Si cum pe mine nu a reusit nimeni sa ma bage in niste standarde, cred ca e perfect), mai protejata- da, o astfel de coafura tine oamenii la distanta si mie-mi ofera ragazul necesar sa nu mai fiu bagata in discutii de politete daca simt ca nu e cazul, mai agresiva (da, par rea, chiar daca nu sunt, mereu. Dar asta o stiu doar cei care-mi sunt extrem de apropiati) si last but not least: ma simt eu, nu-i o masca, nu-i un personaj, sunt pur si simplu eu.
Daca inainte totul se rezolva cu elastic de par, acum acord mult mai mare atentie coafurii si ma bucur in fiecare dimineata de o noua varianta in care sa-l pun in evidenta.
Voi sunteti adeptele acestor tipuri de schimbari? Daca da, cand au fost momentele in care le-ati facut?
Esti o dulce si te ador asa cum esti ,,REA” dar prost de buna (pentru cine vrei). Vreau sa-ti spun ca i-ti sta extraordinar si mi-ar plăcea sa te vad ,,face to face”! Sa rămâi la fel pentru totdeauna iar daca vreodata te vei schimba,fa-o pentru tine si niciodata pentru alții.
Multumesc din suflet pentru cuvintele tale. Schimbarile intotdeuna au fost pentru mine, niciodata pentru ceilalti. E musai sa ne vedem, vedem noi cum si cand. Te pup mult
I like it si iti sta bine! Sa nu arunci cu rosii dupa mine, dar nu cred ca arati agresiva 😀 Mie imi pari putin excentrica in the good way cu aceasta noua coafura. Ultima data cand m-a apucat tunsul parului a fost din cauza unei suite de evenimente urate, triste, whatever. M-am dus la stilista mea si I-am zis ca vreau un bob pana la nivelul urechilor si mi l-a facut (a se citi ca nu s-a pus cu nebuna). Urmatoarea data cand am ajuns la ea si eram deja stabila, mi-a zis ca daca mai vreau tuns scurt, sa ma duc la alta =)))) Cert este ca avea dreptate si imi sta mult mai bine cu parul lung. Acum cand ma apuca nervii, agitatia browniana, nevoile de a da cu erase la tot, fac schimbari prin alte parti. Cele ale podoabei capilare le fac pe dispozitie bright and shiny si cu dezbateri prealabile, ca prea mult a durat pana am ajuns inapoi la acea lungime.