De la Hunedoara noi am plecat cu gandul ca vom gasi o pensiune libera in Sibiu (Andy a zis sa nu rezervam, ca sigur vom gasi noi ceva). Mai mult ca sigur si din cauza drumului la Sarmnizegetusa, am facut pana la masina fix cu vreo 20 km inainte de Sibiu. Asa ca apuca-te sa scoti toate bagajele, masa mamei din porbagaj si schimba roata de la masina. Ca un facut nu am gasit triunghiul reflectorizant neam, asa ca Andy a venit cu ideea salvatoare: avem amandoi vesta reflectorizanta, tu te duci mai incolo si tii telefonul cu lumina sos si eu schimb roata repede. Ma gandeam doar la o chestie, doamne n-am murit mancata de ursi in munti si sa mor aici pe autostrada?!
N-am murit, caci Andy din fericire n-are doua maini stangi cand vine vorba de masina si dupa o ora eram gata de plecare . Un domn de la drumuri si poduri a oprit sa ne intrebe daca totul este in regula, dar noi deja puneam bagajele in masina. Gestul a contat insa enorm.
Ce nu am luat noi in considerare a fost ca era weekend si ceea ce noi nu am stiu a fost ca in acel weekend era presedintele in Sibiu, deci lume buluc. Atata lume ca am cautat la absolut toate hotelurile si pensiunile posibile din Sibiu si n-am gasit nimic liber. Atunci am zis sa plecam spre Fagaras in ideea ca vom reusi sa ajungem la un Motel ceva.
Cu vestele reflectorizante pe noi, nemancati, obositi, am ajuns la un Motel, fix langa drumul care duce spre Balea Lac. Am intrat la receptie si ca de obicei, acelasi: Nu mai avem camere libere! Atunci i-am zis doamnei daca ne permite macar sa ne punem cortul pe iarba, ca-i platesc, dar nu mai pot! Si spre surprinderea noastra, ne-a spus ca e ok, dar sa nu stam chiar langa strada, ca mai intra: tampitii astia cu tirul! (Incurajator ce sa mai, dar ce nu facem noi de nevoie).
La 12 noaptea Andy umfla salteaua si eu cumparam covrigi din benzinaria de langa Motel. Am dormit mai bine ca la orice Hotel, chit ca treceau tirurile intr-o veselie pe langa noi. Dimineata am luat micul dejun la ei si am plecat spre Balea Lac. La nici 2-3 km de locul unde am innoptat noi, erau locuri de campare. Remarca lui Andy a fost seaca: si noi prosti, in loc sa mai mergem putin cu masina si sa innoptam langa tineri de varsta noastra, langa un foc de tabara, am dormit langa drumul national! :-))) Bine ca macar acum stim ce si cum.
Toata patania asta a avut si parti pozitive, am ajuns la Balea Lac de dimineata si apoi am facut un mic traseu pana mai sus unde ne-am asezat la soare sa mancam ce mai aveam prin traista, admirand peisajul, care este atat de frumos.
Din parcare am ramas insa cu un gust amar, la tarabe daca ceri bon fiscal se uita urat la tine, am vazut fete care vin la munte cu tocuri (nu-mi permit sa judec pe nimeni, dar ma gandeam doar cat de repede se poate face o ruptura de ligament, in conditiile in care aluneci pe o piatra), din multimea aia de oameni, cred ca trei sferturi vin sa dea Check-In la Lac si sa se indoape la tarabe. Si trafic infernal, in care nu se mai circula in niciun sens, dar se claxona in continuu.
Am vazut insa si oameni tineri, iubitori de munte, unii cu copiii in spate, altii cu un rucsac plin de vise si mi-am dat seama ca noi si doar noi suntem responsabili pentru alegerile noastre, pentru viata noastra si pentru educatia copiilor nostri.
