DJ Hugel
Deepend
Cum a fost la David Guetta? FANTASTIC. Ocupa locul 5 in Top 100 DJ 2017 si poate a devenit putin prea comercial pentru unii, dar omul asta stie sa faca show.
Partea faina cat am asteptat sa ne ridicam biletele a fost ca am avut timp sa stau la barfa cu o fosta colega de job, parte rea a fost ca era un frig de crapau pietrele. Ningea, -2° si un vant crancen. Asta in Frankfurt, unde probabilitatea sa ninga este destul de mica.
Inca vreo 15-20 de Minute s-a stat si la controlul de siguranta, dar atmosfera era foarte relaxata si paznicii bine-dispusi.
Ne-am luat ceva de baut, ne-am gasit locurile – l-am ascultat pe DJ Hugel, care mie personal mi-a placut mult. A mixat melodii cunoscute, dar la partea public de animat mai greu. Unul la mana pentru ca in sala erau cred ca un sfert din oameni si doi la mana, el era concentrat mai mult pe echipamentul lui.
La DJ Deepend a fost altfel, atmosfera se incalzise, sala era destul de plina si Put your fuckin’ hands in the air. Am avut tendinta sa ma ridic in picioare, dar o „doamna” din spate mi-a atras atentia ca am loc de stat, nu de dansat. Am intrebat-o amabil daca este sigura ca a venit la concertul corect? Fetele din dreapta noastra au intrebat-o daca nu cumva a crezut ca e David Garrett si asteapta sa apara vioara magica?! Cert este ca am stat pe scaun, neavand chef de discutii inutile.
Cand au inceput sa le stranga echipamentul si sa-l pregateasca pe al lui David Guetta, deja emotiile crescuse,atat de tare ca unii deja incepuse sa fluiere pentru ca a intarziat 2 minute. Facusem si schimb de locuri cu Andy, ca sa nu deranjez pe nimeni, dar oricum in secunda in care a pornit Show-ul, majoritatea erau in picioare, indiferent de locuri.
Efecte laser, efecte pirotehnice, muzica foarte misto, unele melodii abia create, hituri care au fost in topuri luni de zile si el intr-o forma maxima.
Emotionant sa-l vad atat de aproape, ma gandeam ca i se vad cei 51 de ani si probabil nenumaratele nopti nedormite, dar cu engleza lui cu accent frantuzesc, cu tunsoarea scurta si cu bomberul lui rosu-este un mic Dumnezeu in lumea platanelor.
Aproape o ora si trei sferturi a animat o sala intreaga, generatii diferite (pentru ca am fost placut surprinsa cand am vazut oameni trecuti de a doua varsta dansand poate mai mult ca unii tineri). Pe site-ul organizatorilor era specificat ca este permis accesul doar cu telefonul(de aceea calitatea fotografiilor nu este cea mai buna si oricum nu asta era scopul principal pentru care ne-am dus la concert), dar am vazut si oameni cu aparate de fotografiat.
Am reusit sa dormim maxim trei ore, dar a meritat experienta si daca aveti ocazia si va place genul asta muzical, merita!
Pe Instagram am postat si cateva clipuri, care din pacate redau doar o mica parte din atmosfera de aseara, dar care mentin viu spiritul creat.
