Banner
Travel

Decembrie

hello-december

A mai trecut un an…

Pentru majoritatea un motiv de bucurie, vin sarbatorile, cumparam cadouri, sa luam concediu, sa petrecem timp cu familiile, sa uitam de dieta, sa tragem linie, sa facem bilantul si de ce nu, sa ne incarcam bateriile pentru anul ce urmeaza.

Acum doua saptamani am luat parte la un seminar despre stress si pe cat de informativ si util a fost, cam pe atat de infricosator. Stadiul avansat in care se aflau unii din cursanti, m-a facut sa reflectez, poate si mai mult decat pana acum, la cat de mult trebuie avut grija la cum si cat permitem sa dam din noi, la nivel emotional, psihic si nu in cele din urma fizic.

Ca ne aflam in plina era tehnologica, ca suntem din ce in ce mai mult o generatie de smobies (neologism derivat din Smartphone si Zombie) , ca ni se poate trimite un E-Mail la orice ora, ca dormim cu telefonul pe noptiera, nu ne face mai informati (chiar daca avem sentimentul asta fals) ci ne creste factorii de stress, ne scade calitatea vietii(dormim mai prost calitativ), ne face mai frustrati, mai neimpliniti si mai bolnavi.

In timp ce ni se prezenta teoria celor 3 dimensiuni ale unei situatii de stress, m-a bufnit rasul ca o isterica. Cand le-am povestit celorlalti, ei radeau si mie imi venea sa plang, gandindu-ma cat de cretin, dar totodata firesc am reactionat. Se da urmatoarea situatie: ” Eu si jumatatea in masina, in drum spre aeroport. Stiind ca exista risc mare de trafic pe autostrada respectiva, l-am rugat sa ia in calcul cel putin o jumatate de ora in plus, nu de alta dar noi bem cu drag, in tihna, o cafea , inainte sa decolam. Cum spuneam, noi in masina, aflam de la radio ca e accident in fata noastra si ca sunt fo’ 4 km de blocaj. ” Cam asta este prima dimensiune: un senzor, o informatie(care de cele mai multe ori nu poate fi schimbata) ne este prezentata. ” Si stam noi, a trecut o jumatate de ora, a trecut o ora, vedeam cum se actualizeaza sistematic timpul in care sa ajungem la destinatie. Boon, trebuie sa mai fac o precizare: Eu nu suport sa stau in trafic, pentru mine este o sursa inepuizabila de stress, deci draci ar fi un cuvant si mai potrivit. Revenind la oile noastre, simteam cum imi creste tensiunea, cum ma napadesc gandurile rele si ma trezesc spunand: bah, dar nu puteai sa cobori de pe autostrada, sa ocolesti accidentul?” Asta este dimensiunea a doua- cand transformam senzorul sau informatia primita sub aspecte/ pareri/ conjuncturi personale gen : de ce mi se intampla tocmai mie? Nu o sa ajung la timp deci o sa pierd avionul, o sa pierd bani, o sa ma cert cu… ” Sub presiunea timpului, a costurilor suplimentare ce ar fi avut loc daca nu reuseam sa prindem cursa, vreau sa spun ca in 5 minute, nu mai era de vina accidentul pentru situatia noastra, ci eram eu de vina- ca am dormit 10 minute mai mult, era el de vina- ca a stat 15 minute la toaleta, erau astrele de vina, mercur iesise din sagetator si n mii de alte motive. Ca nu ne-am ucis unul pe celalalt, a fost cred ca ultimul lucru pe care nu l-am facut. ” Cand incepi sa arunci cu vorbe si amenintari ai ajuns cu brio si in a treia etapa- aia de Boom Maxim.

Noi am prins avionul incalcand atunci niste jde mii de reguli de circulatie, de bun-simt si alte cateva reguli pentru transportul aerian, adica am depasit pe banda de rezerva, prin benzinarie, am dat claxoane si am impartit urari de bine in stanga si in dreapta , am circulat cu 210km/h in zona de 100 si last but not least am avut 500g mai mult decat prevedea biletul la bagajul de cala.

Acum puteti sa radeti si voi, mie iarasi imi vine sa plang.

Situatia de mai sus este doar un exemplu, de cum asimilam noi informatia si cum, voluntar sau involuntar, incepem sa dezvoltam tot felul de scenarii, ajungand in scurt timp intr-o situatie de stress maxima, care ne va seca si de buna-dispozitie si de atentia si concentrarea de care avem in mod normal nevoie.  Cand exemplul de mai sus este izolat, corpul nostru are puterea si resursele necesare sa „vindece” pagubele facute, dar cand starea asta de stress e permanenta, corpul nu are nici timp si nici resurse sa vindece nimic. De aici la nopti nedormite, la stare de iritare, la probleme de concentrare,  la depresie, burn-out si de ce nu, tendinte de suicid e un pas scurt. Mult mai scurt decat credem noi.

La intrebarea: bun, cum reusim sa prevenim astfel de momente?

  • ni s-a raspuns sincer, cu mult exercitiu si auto-disciplina. Stiu suna aiurea, dar daca privesti senzorul DOAR ca pe o informatie, e posibil sa-l privesti detasat, sa nu tinzi sa-l dezvolti in conjuncturi personale. Fraze gen gen: am calculat deja jumatate de ora in plus, deci am incercat cat am putut! ajuta enorm.
  • nu pune presiune pe tine. Stiu ca e enervant ca ti s-a intamplat tie, dar se intampla si altora. Este firesc sa gresim, este firesc sa reactionam intr-un fel sau altul. Nu suntem masini.
  • fa-ti un obicei de a lasa jobul la birou si nu-l lua cu tine acasa. Inchide telefonul, nu raspunde la E-mailuri in timpul privat.
  • da-i corpului momentele de relaxare. Nu, televizorul nu te relaxeaza, ci doar te distrage.
  • priveste-te dintr-o perspectiva prietenoasa, nu incerca sa te faci mai rau decat esti
  • afla care e metoda de relaxare potrivita pentu tine: Sport, yoga, trekking, Qigong, samd.
  • gaseste-ti o propozitie pozitiva care sa functioneze ca o eliberare pentru tine in momentele critice. A mea este: „Lucrez cu inima si constiinta impacata” . Adica imi spun automat ca dau deja totul la capacitate maxima, dezarmand astfel orice tendinta de a imi reprosa ca nu am facut si mai mult

M-am gandit sa impartasesc aceste sfaturi cu voi, tocmai pentru ca este decembrie. Veti alerga dupa cadouri, veti alerga de la o ruda la alta, de la o masa la alta, va veti uita pe lista de To do-uri si veti constata, poate ca nu ati bifat mai nimic din ce v-ati propus. Stiti ceva? Nici eu n-am bifat mai nimic din ce mi-am propus si totusi 2016 a fost fantastic. Si pun pariu ca si al vostru, incercati doar sa scrieti 10 lucruri pozitive pe hartie, care v-au bucurat anul asta.

La final s-ar putea sa fie mai mult de 10….

Inchei prin a spune ca: eu nu mi-am dat toate examenele anul asta, asa cum imi doream,  in schimb concediul avut  in Toscana a fost absolut superb. Tu ce target nu ai indeplinit si cu ce l-ai compensat?

 

 

 

 

 

 

Banner

Join the discussion

  1. Pingback: Manual de utilizare: cum sa fii nefericit – Anasfashionworld

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *