Pasiunea mea pentru alergat a inceput acum un an de zile, mai exact dupa frumusetea de accident de la schi, unde mi-am rupt ligamentul lateral si ligamentul incrucisat anterior. Si pana in ziua de astazi ma intreb cum a reusit sa supravietuiasca meniscul intreg, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu au fost si asa destul de serioase.
Pe mine accidentul ala m-a costat enorm, fizic, financiar si psihic. Trei luni de zile am purtat orteza si nici la ora actuala nu reusesc sa flexez piciorul drept la nivelul de dinainte, dar sunt pe drumul cel bun. Usor-usor incep sa recuperez masa musculara pierduta in perioada de pauza si asta ma ajuta enorm.
Cam la trei luni de zile de la operatie am avut ok-ul medicului sa alerg. In prima zi am reusit sa alerg – 100 m. Nici mai mult nici mai putin. Apoi zilnic am marit distanta. Cand am reusit prima sa alerg o tura de lac pana acasa(2,9km) fara sa ma opresc m-am simtit grozav. Alergam zilnic, dimineata, inainte sa ma duc la serviciu, in weekend alergam mai multe ture.
Anul acesta jobul a fost strict pe santier. Si cand un coleg de serviciu, mi-a propus sa alergam impreuna am luat-o ca pe o provocare. El are un nivel fizic extraordinar de bun, chit ca diferenta de varsta este considerabila si mai are un avantaj- a petrecut multi ani in trupele de elita ale armatei. Cu alte cuvinte: „nu mai pot” si „ma inteapa” intr-o parte nu exista in vocabularul nostru. Le-am incercat si mi-am luat portia de mustruluiala. Nu tine!
Am pornit progresiv, initial pe un traseu de 7km si apoi am crescut pana pe la 10-11km, cu diferenta de nivel si pe portiuni scurte dar si lungi. Si cred ca din tot antrenamentul asta m-a ajutat cel mai mult. Alergam si reuseam sa-mi gasesc ritmul, sa-mi controlez respiratia, sa-mi gestionez eventualele dureri. Dar din motive independente de noi, nu ne mai antream zilinic, la un moment dat nu mai reuseam nici macar sa alergam o data pe saptamana. Pana cand o prietena mi-a spus de cursa de 5km de halloween.
M-am inscris chit ca eram cam nepregatita (alergasem o data in sala pe banda rulanta si scosesem la 5km – 34:44 min si o data in padure 6,67km – 46:52 min) pentru ca am zis ca important este factorul de fun. M-am machiat in zombie in ideea ca: daca nu alerg bine, macar sa ingrozesc cativa copii/oameni. Plus ca la asa tematica mi s-a parut foarte amuzant.
Deci:
- am plecat fara mari asteptari
- m-am inscris doar pentru factorul de fun
Traseul(circular) nu a fost chiar usor, au fost doua portiuni de urcat: una in scurt si una intinsa pe o portiune mai lunga. Am fost cam 385 de oameni inscrisi la cursa, desi mi s-a parut ca ne-am cam rasfirat destul de repede. Mi-am pornit cronometrul, desi m-am uitat doar o singura data la ceas. Personal, nu m-a deranjat sa-l am la mana, am alergat insa fara sa ma stresez. Si am terminat la 30:47 min, un timp la care personal nu visam.
Ce a fost pozitiv?
- atmosfera a fost superba si kitul de participare destul de bogat
- cursa a inceput la 19:00, dar traseul a fost foarte bine marcat, la fiecare colt erau sustinatori sau organizatori care ne indicau drumul sau ne avertizau pentru unele obstacole
- dupa cursa punctele de hidratare erau pline: apa, izotonice si bere fara alcool (prima data cand am baut si mi s-a parut ca a intrat la fix)
- chit ca nu toata lumea s-a incadrat in tematica, unii au avut niste costume absolut geniale
- chiar daca am plecat fara mari asteptari am scos un timp foarte bun, pentru nivelul meu de pregatire. Si am iesit a 4 din 18 la categoria mea de varsta si a 201-a din 385 in total. Eu sunt mai mult decat multumita.
- am avut sentimentul ala de competitie si ma motivam spunand: ah, pe tipa aia poti sa o depasesti.
- m-am simtit mai bine la cursa de 5km, fata de cele de 10km la care mai participasem
- ne-am distrat si am ras, mult
Ce a fost negativ?
- la partea organizare nu pot sa spun ca m-a deranjat ceva, poate doar ca nu toti am fost costumati, dar asta tine de fiecare persoana in parte
- am scos un timp foarte bun insa am simtit ca trag efectiv de mine: nu eram in ritm, nu reuseam sa-mi controlez respiratia, ma chinuiam la propriu. Si bine-inteles ca asta s-a resimtit in durerile laterale, care m-au oprit de vreo 2-3 ori. Alergam paralel cu un pusti si ne cam alternam: cand nu mai puteam eu, putea el si invers. Pe ultimul km nu mai reusea sa se mobilizeze si stiind cum e traseul, i-am propus sa-l trag de mana, sa reusim amandoi. Mi-a zambit, dar a refuzat, spunand ca el chiar nu mai poate si sa ma duc eu.
- am fost foarte bine imbracata si la un moment dat simteam ca ma sufoc de cald.
La curse oficiale nu cred ca voi mai participa anul acesta, dar sper sa nu mai abandonez antrenamentele, macar in sala, daca vremea de afara nu ne permite. Am simtit gustul competitiei si faptul ca m-au despartit doar 20 sec de locul 3 la categoria mea, m-a facut sa-mi stabilesc alte tinte pentru cursele urmatoare.
Mai am o gramada de lucru: la disciplina, la antrenamente si la tehnica, dar daca imi pastrez entuziasmul, se rezolva.
