Parca era ca ieri , imaginea ei, in secunda in care managerul de proiect a prezentat-o intregii echipe, ca fiind noua colega din echipa tehnica. „Fix asta ne trebuia noua, o tanara fara experienta!” a sunat vocea interioara, mult prea grabita sa judece dupa aparente.
Apoi si-a reamintit primul ei mesaj, in care-l ruga sa livreze niste date: „Ma enerveaza la culme, cu insistentele astea. Daca are nevoie de date, sa si le caute singura!”, ah si minunatul moment in care l-a sunat plangand, disperata ca nu stia cum sa concretizeze niste informatii. Si el i-a inchis telefonul in nas, sec. Chiar daca in adancul sufletului, parca avea mustrari de constiinta, cei noi veniti trebuiau pusi la punct. Si ea mai mult ca ceilalti. Pentru ca-l enerva la culme, zambetul ei, care-i facea intreaga fata sa-i radieze. Pentru ca simtea nevoia sa zambeasca si el in secunda in care vedea ochii aceia caprui, limpezi si plini de energie.
Isi admira in oglinda corpul plin de tatuaje, pe care se scurgeau picturi de apa, dupa un dus mult prea rece. Anii petrecuti in cadrul armatei, in trupele de elita, i-au modelat un corp extraordinar de bine-definit. Cu parul ras, perciunii lasati pana in linia maxilarului si o barbie proeminenta, nu-si arata varsta. Nu-si arata nici zambetul, decat unui numar foarte restrans de persoane. O adolescenta rebela, antrenamentele crancene din armata, experientele nenumarate in campul de lupta, toate si-au lasat amprenta-n sufletul si-n ochii lui. Ar fi ramas toata viata lui in armata,pentru ca insasi armata era viata lui, daca n-ar fi ales ziua aia nenorocita sa-si insoteasca niste „amici” la o miting de extrema dreapta. Politie, control, acte, degradarea, eliminarea din absolut tot ce insemna universul lui.
Au urmat ani de regret si in adancul sufletului stia ca va inchide ochii nemultumit de alegerea facuta.
Sigur instinctul de supravietuire format, l-a ajutat sa se reorienteze profesional, spiritul de lider l-a ajutat sa ajunga din nou in pozitie de conducere, echipa din subordine era devotata, loiala si mereu pregatita sa mearga in directia ordonata,dar o parte sufletul lui ramasese in bareta rosie, asezata cu mandrie langa toate decoratiile adunate.
Cealalta parte a ales sa o ofere unei femei, care-l acceptase asa cum e, cu toti demonii, cu toate regretele, cu toate fatetele, bune si rele. O iubea, atat cat putea el sa iubeasca si incerca sa o protejeze, sa o faca fericita, sa-i acopere toate ranile unui trecut mult prea dureros pentru o femeie, incerca sa o faca sa se simta speciala, chiar daca ea auzise de-a lungul timpului doar criticii, jigniri si insulte. Incerca sa-i consoleze ei durerea, ca sa o uite pe a lui. Pentru ca in ea vedea varianta lui feminina.
„-Avem nevoie de cineva care sa dezgroape cablurile, altfel nu putem le asiguram inainte ca masinistul sa puna conducta de canalizare ! „. Cand lucrezi sub presiunea timpului, in weekend, seara, este greu sa gasesti multi oameni cu care sa duci sigur, bine si in timp util, o sarcina la bun sfarsit. Stia ca-i lipsesc oameni, stia ca nu are de unde sa faca rost de cineva la ora aceea, stia ca nu mai au mult timp la dispozitie si….”la naiba, ce fac?” Se simtea ca un leu in cusca, un leu ce se plimba de la un colt la celalalt, ar fi vrut sa urle, ar fi vrut sa dea cu pumnul, cu piciorul, pana cand a realizat ca ea, Sara, fara sa ezite nicio secunda, a luat lopata in mana, a sarit in groapa plina de noroi si a inceput sa sape, fara sa rasufle. Nu-i venea sa creada si acum era si mai speriat de mana aia de om, care nu doar ca topea un sloi de gheata in secunda in care zambea, dar era un om dispus sa ajute in conditii in care altii nu ar fi facut-o. Era ciudata energia pozitiva pe care ea o transmitea, caldura si temperamentul ei vulcanic, curiozitatea aia nemasurabila de care dadea dovada, felul in care saluta fiecare muncitor intreband ce face familia? Era mult prea umana intr-o lume tehnica, mult prea calda pentru felul lui rece de a fi.
Abia peste multe luni,foarte multe luni a avut curajul sa-i spuna cat de recunoscator i-a fost pentru ajutorul acordat in noapte aceea. Intr-o seara, in care el, mai stangaci ca niciodata, i-a spus, privind-o in ochi: ca i-a dat toata viata peste cap.
