Banner
Personal

Mama..astazi este doar despre ea

Cu mama am o relatie stransa abia de cativa ani incoace. Pentru ca, eu am fost un copil extrem de incapatanat si rebel. Si daca in adolescenta aveam impresia ca relatia Mama-Fiica nu functioneaza perfect, pentru ca mi se parea ca suntem atat de diferite,  acum cred ca nu mergea, tocmai pentru ca eram destul de asemanatoare.

Mama a lucrat ca macaragiu intr-o fabrica. Sora cea mai mare intra in schimbul 2 la ora 14:00, ma lasa la mama care iesea din schimbul 1 la ora 15:00. Uneori ma rugam minute in sir de seful de sectie, sa ma lase in macara. Pentru ca mi se parea ceva fantastic sa vad totul de acolo de sus. Cand aveam sorti de izbanda eram cea mai fericita. Cand nu, trebuia sa imi fac somnul de pranz intr-un container cu baloti de bumbac sau sa raspund la intrebarile „curioase” ale colegelor: ce fac parintii tai seara?
Uneori insa mai ramaneam si acasa. Si mama facea apoplexie de fiecare data, fiindca fie o asteptam suita pe o masa, in balconul de la etajul 4, fie ma piteam prin nu stiu ce dulap ori prin aragaz.

O data, intoarsa acasa, nu m-a gasit pe nicaieri. Si dupa ce m-a cautat peste tot, s-a asezat pe pat si a zis:”Ce pacat ca nu o gasesc pe Anuta, vroiam sa merg cu ea sa luam inghetata. Si brusc din dulap s-a auzit o voce: -Sunt aici!”

Mama imi facea rochite si bonete, asortate evident. Si eu, aia baietoasa, trebuia sa le port asa apretate ca tabla.

Sunt mezina familiei si am venit pe lume cand ea nu cred ca mai spera sa ramana insarcinata-la 38 de ani. Si am cam fost rasfatata familiei-saracii fratii mei. Atat de rasfatata am fost, ca m-a culcat mama pe picioare pana pe la vreo 3-4 ani. Era lege sa dorm la pranz, desi uram chestia asta din tot sufletul. De fiecare data imi zicea: ai sa cresti, o sa mergi la serviciu si o sa-ti doresti sa poti sa dormi si nu vei mai putea. De fiecare data imi vin vorbele astea in minte, cand ma ia somnul uneori la pranz.

De la mama am invat ca minciuna picioare lungi n-are. Sigur ca mi-au trebuit mai multe lectii si tot atat de multe pedepse ca sa invat asta. Dar cred ca este singurul lucru pe care-l urasc din tot sufletul si pe care-l iert foarte greu.
Cred ca regretul ei cel mai mare este ca nu m-a lasat sa fac liceul de arte, asa cum imi doream. Desi intentia ei era doar sa am o cariera frumoasa, care sa-mi ofere siguranta financiara.
Indirect m-a invatat extrem de multe si cred ca si ea a invatat de la mine. Si chiar daca nu am fost copilul model, si de multe ori am pus-o in situatii neplacute, intotdeaua mi-a tinut partea. Chiar si atunci cand nu meritam.

Nu vorbim zilnic la telefon. Dar mama intotdeauna a simtit ca ceva nu e in regula. Asa cum mamele vad intodeauna in spatele unui „sunt bine”. Si chiar daca nu o spun asa des, o iubesc mult, orice ar fi.

Ziua de 8 martie este intr-adevar speciala, dar cred ca e important sa le spunem celor dragi, zilnic, ce inseamna pentru noi.

 

 

 

Banner

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *