Am lucrat 10 ani de zile cu cifrele, fie ca vorbim de planuri, calcule, finante , statica, investitii…si chit ca fac parte din viata mea de zi cu zi, uneori acestea ma coplesesc. Mai ales cand imi arata o anumita perioada de timp.
Cand s-au scurs cele 35 de saptamani? Daca este sa ma uit in oglinda si vad burtica, le gasesc o justificare. Bebelina asta frumoasa a trecut de la stadiul unui punct, la acela in care-i simt cu dragoste „o lovitura” de picior, aplicata in momentele de liniste. Ma fascineaza fiecare ecografie, in care vedem ce ghidusie mai face. Ma amuza teribil sa o vad ca isi schimba pozitia intr-o secunda, cand medicul incerca sa-i faca masuratorile. Alteori casca de zor. Si ieri am gasit-o cu degetul in gura, semn ca reflexele sunt bine dezvoltate si ele.
Pe de o parte abia astept sa o vad, sa o miros si sa o tin in brate, pe de alta parte ma gandesc ca inca nu am apucat sa pun totul la punct si ca mai sunt atatea de facut.
Am crezut ca intrata in concediu o sa dorm mult, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si, tot la 6 ma trezesc. Sau ma trezeste! Moment excelent sa-mi fac un cappuccino (cafeaua nu ne mai place), sa mai aranjam una-alta, sa mai coasem cateva felicitari, sa incerc sa-mi amintesc daca aveam vreo programare, sa mai pregatesc un examen, sa mai spal un prosopel de-al ei, sa mai calc niste haine ale noastre.
Este un copil activ, simt asta, sper doar ca stilul meu de viata sa nu-l afecteze pe al ei, doar sa-l influenteze. In cele 35 de saptamani am calatorit mult, am lucrat, am facut sport si m-am bucurat de viata. Si sper din tot sufletul sa-i fi transmis aceste ganduri, chiar daca nu a fost intotdeauna usor.
Anul trecut, pe data de 30 octombrie imi venea ideea felicitarilor AMF, apoi am infiintat firma si pana pe data de 15 decembrie am cusut, ca sa ma asigur ca acestea ajung la cumparatori la timp. Initial credeam ca o sa ramanem cu ele nevandute, ca o sa le facem cadou familiei si tuturor prietenilor, insa ne-am trezit ca ideea a prins foarte bine si am reusit, cu ajutorul doamnei Holtzhauser sa ajutam doua familii din comuna Hotarele.
Stiu, pare putin, pentru noi a fost insa un pas mare, care ne-a dat o stare de bine si care cred ca a dus si la un deblocaj la nivel psihologic, astfel incat mogaldeata ne-a ales ca parinti. Inca un motiv in plus sa nu abandonam aceasta idee si sa lucram cu si mai mare drag la ea.
Pe langa modelele de anul trecut, am zis sa aducem si ceva nou si ne-am gandit sa introducem in sortiment si cateva pictate.
Daca vreti sa va surprindeti apropiatii cu ceva din suflet, facut 100% manual, poate ca o astfel de felicitare este ceea ce cautati. O parte din pretul achizitionat este donat pentru a ajuta copiii din familii fara posibilitati financiare. Toate felicitarile vor fi putea fi gasite Aici, de saptamana viitoare.
Simt o nostalgie cand privesc frunzele colorate in copaci sau focul in soba si ma gandesc ca urmeaza o perioada magica, plina de provocari, care ne va schimba complet. Si constientizez vorbele prietenilor care imi spun ca unele momente trec mult prea repede.
